Vesnic încمruntiti.
Vesnic tineri.
Impunمtori.
De neclintit.
Coroanم argintie
neînduplecatم.
Putini sunt cei
ce îti înteleg
mمretia.
Mantia ta
verde cu
tonuri arمmii
se lasم cuceritم
de vânturi aprige,
de ploi si de zمpezi.
Doar în fata omului
îngenunchezi cel mai greu.
Putini sunt
cei ce îndrمznesc
sم calce în sanctuarul tمu.
خi ocrotesti
pe cei ce te cunosc
pe-acei ce te adorم.
Te lasi cucerit
doar de-aceia care
stiu sم lupte cu tine.
Atunci le rمsplمtesti curajul,
când, pe vârfuri
le dمruiesti victoria.
Vم las în urmم,
Muntii mei.
Peste umمr, încerc
sم vم scrutez ultimele
culmi înzمpezite.
Vم las în urmم dar,
nu vم las uitمrii.
Eu plec,
dar sufletu-mi
se odihneste
la umbra verde
a cetinilor tale.
Nu lمcrimati,
mم voi întoarce.
Amândoi, cu
capul în nori
vom fi
contopiti cu cerul.
Departe de pمmânt
vom adora pe Cel
Prea'nalt.
Cel ce ti-a dمruit
mمretia, splendoarea
ce îmi îndreaptم
ochii si-ntreaga-mi fiintم
spre خntelepciunea
cea fمrم de hotare.
© Sabina Rosca. Mai 2003